Ce stim despre stress? Conform DEX, este o “stare patologică constând în supraîncordarea unui organism viu, când asupra lui acÈ›ionează factori negativi puternici.”

Il simtim in fiecare zi, corpul nostru fiind suprasolicitat de cele mai diverse lucruri. Stressul poate genera boli dintre cele mai diverse: tulburari psihologice, tulburari ale aparatului digestiv, scaderea imunitatii corpului, caderea parului boli cardio-vasculare, cronicizarea altor boli deja in evolutie, etc.

La scoala vad destul de des multe fete cu “fitze” si cu nume de brand pe ele, multe din ele kitsch, altele “veritabile” dar cele mai multe cu 2-3 masuri mai mici decat ar trebui astfel incat ochii ti se lipesc brusc de cativa colacei care se zbat sa iasa din bietii blugi de firma. Exista si fete imbracate saracacios, altele normal si altele cu bun gust. Dar cel mai des, liceenii prefera sa iasa in evidenta si sa fie cool, intrecand de multe ori limitele normalului si cazand in dezarmonie totala cu ei insisi.

1. Sa iert.
2. Sa ma “pisicesc” ca sa obtin ceea ce vreau.
3. Sa fiu rece cand trebuie si cat trebuie.
4. Sa fiu delicata.
5. Sa ma joc.
6. Sa ma prostesc ca sa ii fac pe celialti sa rada.
7. Sa dorm linistita si sa pretuiesc somnul.
8. Sa fiu organizata (Pisicile isi respecta intotdeauna programul).
9. Sa casc fara sa pun mana la gura.
10. Sa ma intind in pozitii pe care nu credeam ca le pot practica.

Multe persoane critica acest tip de mentalitate insa eu sustin aceasta idee. Mi se pare un lucru de o valoare extraordinara in momentul in care nu iti ia din timpul pentru invatat si iti place ceea ce faci. Eu spre exemplu am inceput sa fiu distribuitor Oriflame din clasa a 9-a. Parintii m-au incurajat si acest lucru mi-a dezvoltat capacitati antreprenoriale de care in ziua de astazi nici un copil sau adolescent nu ar trebui sa fie privat. M-au ajutat sa fac diferenta intre a avea si a avea ceva din banii munciti de tine si m-au ajutat sa inteleg cum pot sa conving oamenii si ce tehnici pot sa folosesc ca sa obtin ce vreau.

Se spune ca macar o data in viata trebuie sa te duci la vrajitoare. Sunt pareri impartite, eu una nu am fost vreodata desi mi-ar fi palcut sa merg, pentru ca sunt din fire o persoana foarte curioasa. M-am gandit de multe ori ce inseamna “deschisul cartilor”. Oare daca nu ti le-a deschis nimeni pica faza cu destinul si totul in viata ta iti vei construi tu dupa cum vei putea? Sau se refera doar la a-ti “deschide” ochii fata de ceea ce oricum are sa ti se intample? Toate persoanele carora li s-a ghicit in cafea si cu care am vorbit mi-au spus ca totul se adevereste.

Regimul disociat (sau reteta montignac, e cam acelasi principiu) a fost cea mai buna metoda pe care m-am decis sa o folosesc pentru a slabi. Vroiamsa slabesc cam 5 kg si am reusit cu un efort mediu. De ce mediu?
Trebuie sa inveti ce inseamna carbohidrati buni si rai, diferetna dintre lipide,glucide si proteine si produsele in care ele se gasesc, si trebuie sa mai tii cont de un anumit punctaj pus pentru fiecare aliment consumat (atentie, la acest regim nu conteaza cantitatea ci doar tipul produsului).
In rest e simplu, si asta pentru ca atata timp cat te poti abtine de la anumite produse pe care nu ai voie sa le mananci, poti manca ORICAT, atata timp cat respecti regulile:

Cand eram in clasa a 5-a am primit o carte foarte misto “Cine sunt acesti baieti – ghid practic pt fete”, un ghid simpatic despre cum ar trebui sa te porti cu baietii de varsta ta. Evident tot de la sora mea, pe care o certa maica-mea cand aparea cu carti de genul asta…Sa vedeti ce fata a facut mama cand mi-a cumparat de craciun o carte de la Teora, groasa de vreo 500 de pagini si intitulata “Sex pentru to(n)ti”

Ok. Am ajuns aici si drept urmare imi frec putin palmele de bucurie ca pot sa scriu si despre asta,pentru ca e comic, cel putin pentru mine )
Pai citisem eu prin tinerete (adica pe la 11 ani) o carte in care ti se explica cum sa scapi de un “nesuferit”, si asta fara sa ii ranesti sentimentele, nu de alta dar apoi ai putea sa te simti destul de prost cand incepe sa planga si sa iti faca declaratii si sa faca tot felul de scene care sa te “recapete”. In orice caz, sfatul suna cam asa:

Ti s-a intamplat si tie cu siguranta. Am trecut prin asta, si aveam emotii. Ma gandeam ca nu am decat putini bani economisiti si ma gandeam unde as putea sa fug. Sa fug din oras? Sau doar de acasa sa lipsesc cateva zile? Imi era cu neputinta sa decid, si ma gandeam la sora mea, care oricat de rau ar fi dus-o cu banii era departe, la Iasi iar eu traiam in acest calvar numarand zilele pana cand aveam sa plec si eu la facultate. Imi spuneam apoi sa ma linistesc, va fi bine si trebuie sa mai am rabdare pana sa pot pleca. Mai mult nu vreau sa imi amintesc pentur a nu “scula” monstrii tristestii. Sper ca nu va fi nimeni care sa fi trait asa ceva, insa daca ati avut astfel de experiente si ati trecut peste… mai bine le tineti pentru voi.

Atunci cand partenerului nu ii plac in mod deosebit animalele iar tu esti innebunita dupa animale, ar mai fi o cale de mijloc, si anume posibilitatea de a cumpara un catel sau o pisica cu conditia de a fi ingrijit numai de persoana care o sau il doreste. Ce ne facem atunci cand partenerul nu suporta animalele in casa? Exista o problema. Esti pus in fata unei alergeri: partenerul sau animalutul de casa? Ce conteaza mai mult pentru tine? Poti trai cu