Despre frica si dragoste

Cunoscute in termeni psihologice ca si fobii,frica este un drog care trebuie inlocuit cu altceva. Ca si atunci cand renunti la fumat sau la un obicei prost, si trebuie sa inlocuiesti acel obicei cu altceva, asa si frica.
Acesta este un gand de la care trebuie sa pleci tot timpul atunci cand ai o “frica”, o fobie.

Nu e usor sa te debarasezi de frica, pentru ca frica, spre deosebire de spaima care este subita, determina o traire emtionala mai putin intesa, dar cu mult mai daunatoare decat spaima. Frica se instaleaza incet incet si iti acapareaza mintea la fel ca si un microb. Daca ai o varsta un pic mai avansata, incearca sa te gandesti la un lucru pe care ai avut curaj sa il faci in tinerete si acum nu l-ai mai face. Cum percepeai atunci lucrul acela? Cum il percepi acum? Si mai ales…DE CE?

Parintii fac uneiori eforturi extraordinare sa isi “lase” copii sa experimenteze pe cont propriu. Le e frica ca pot pati ceva, si aceasta frica care ii acapareaza pe ei, este intr-un fel daunatoare si pentru copii. Bineinteles, nu trebuie sa il lasi sa isi sparga capul si nesupravegheat, dar o grija excesiva pentru un copil il poate transforma pe acesta la maturitate intr-o persoana care se integreaza cu greu, nu are cunostinte de “socializare”, si intr-un fel ii lipseste “scoala vietii”.

Este greu sa trecem peste astfel de frici, insa cu autodeterminare, carti care sa ne ajute, si eventual chiar sfatul unui prieten si de ce nu, a unui psiholog, ne putem “debarasa” de aceste frici care nu ne lasa sa ne traim viata.